asa se intampla uneori.

28May08

Imi aduc aminte de varsta nebuniei mele. Fiecare are varsta sa cand face chestii pe care poate nu le-ar face in mod normal, in care vrei sa traiesti clipa atat de intens incat uneori tinzi sa regreti. Alteori, esti atat de precaut ca totul sa fie incat gesturile isi sunt “mute”, mesajul tau este de nedescifrat, chiar daca urla totul in tine, chiar daca ai vrea sa iti rupi tricoul de la tine si sa-l sfarami. Cu toate acestea, fatza ta e clara si limpede transmitand un mesaj de siguranta si liniste sufleteasca. Doar cand esti tu cu tine, iti dai pumni, incercand sa te scuturi de tot ceea ce a fost fals, sau neclar la tine.

Te uiti in oglinda si isi spui ca data viitoare ai sa iei atitudine si ca o sa reactionezi altfel, ca o sa se vada diferenta, ca totul o sa fie asa cum ti-ai dori tu sa fie. Dar, asa se intampla uneori, ca nu poti. Esti ca si legat de maini si iti sugrumi si ultima dorinta, cu toate ca ai vrea sa zbieri, sa numeri secundele, minutele pana cand o sa treaca clipa si ai sa uiti de ea. Ignori. Ignori ceea ce simti si incerci din rasputeri sa repari ceea ce ai gresit.

Acum, privind in urma, gandindu-ma cum am reactionat sau cum nu am facut asta, simt asa o senzatie de papusar. As vrea sa fi modelat situatia cum ar fi trebuit. Ma gandesc ca acum as avea mai mult tupeu sa zic ce trebuie, sa iau atitudine, sa gandesc mai mult.

Am invatat sa iert un pic mai usor. Sa inteleg mai mult oamenii, sa nu mai cer lucruri absurde.

Si daca as avea din nou 20 de ani.. hmm…

Filed under: Visare..   |  Leave a Comment
Tags: amintiri