Nu mă treziţi. Not now.

07Jun09

Apa este de un albastru pur, aş jura că cineva a pictat-o ca să arate aşa, are milioane de culori ce se amestecă…este absolut superbă.
Soarele este “cuminte”, nu vrea să ardă prea tare, cu ocazia asta, vântul bate destul de puternic, încât să îmi zăpăcească părul, dar nu mă supăr. îmi place. privesc cât de curată şi frumoasă e marea.

Zăresc un hamac…
Arată bestial, albul lui îmi fură un zâmbet şi ma grăbesc să mă arunc în el.
Oh, ce senzaţie, totul pare perfect. De aici se vede şi mai bine apa, şi pestişorii aceia coloraţi care aleargă ca nebunii. Oare cine îi grăbeşte?
Timpul pare să se oprească.. păcat că nu am aparatul la mine să imortalizez..

Din zare, pare că se apropie cineva, orice ar fi, nu mă interesează, vreau sa stau la umbră, în acest hamac superb şi să privesc marea, şi cam atât pentru moment.

Dar inima îmi sta pe loc. Dupa care începe să bată din ce în ce mai tare. Dacă ar bate mai tare, aş crede că am o bombă.

Dar nu imi vine să cred. Ce caută el aici? Tocmai aici? De parca ar fi ştiut că imagine asta fără el, nu ar fi fost perfectă.
Nu îmi mai pot controla emoţiile. Este el.. Nu stiu dacă să îi spun ceva sau doar să tac. Dacă aş vorbi, poate aş strica momentul, aşa că prefer să tac.
Şi vine..se apropie, şi se uită la mine, rupe o frunză şi începe să îmi facă vânt. Încep să cred că visez.. House să îmi facă mie vânt..

Oh..

Şi vă rog să nu mă treziţi..

Filed under: mmm...ce bine..   |  Leave a Comment
Tags: el.., hamac, mare, Vis