dimineti. de septembrie.

09Sep09

M-am trezit astazi cu melodia lui Horia Brenciu in minte. Imi doream sa o ascult atat de mult – astfel incat atunci cand am ajuns la birou am pus pe repete melodia. Over and over again..
Am suferit un romantism cronic astazi. Se prea poate sa fie de la melodie, de cum m-am trezit am simtit ca o sa pic in melancolie..
Tot de la starea asta, ma simt un pic paranoia. Prind toate gesturile, cuvintele, totul. Le amplific si incerc sa le inteleg semnificatia. As vrea sa cred ca reusesc, dar probabil esuez lamentabil.
Unele semne sunt usor de tradus, altele inimaginabil de grele. Asa ca uneori le creez o poveste. Chiar daca nu e reala, e plauzibila pentru mine si tine de cald pana la deslusirea misterului. Atunci pot sa vad cat de departe am fost de adevar.

Uneori visez cu ochii deshisi ca un copil mic, sperand in chestii atat de simple si inocente. Alteori, ma trezesc din vis si imi cer sa revin cu picioarele pe pamant. Ce-i cu atata visare?
Si daca nu as mai visa..

Filed under: me   |  Leave a Comment
Tags: stare ciudata, visez