Prolog: Am castigat acum ceva vreme o zi de beauty la un salon de lux. Iupi. Moment bun.. mai ales ca sunt in concediu. Trebuia doar sa ma duc..

Asa ca ma tot chinuiam sa imi programez ziua cand sa ma duc la salon. Intr-un final prind o fereastra si dau fuga la salon.
Am zis: ok.. scrie pe cartonas ca este o zi de beauty – dar really now.. cat sa ma tina?
Pai nu mai mult, nici mai putin de 5 ore.
Am trecut pe la toate aparatele. M-au chinuit, m-au costumat, m-au masat, m-au electrostimulat.
Am facut in doar 45 de minute, 6 ore de sala non stop. Nu pot sa va descriu senzatia de mers de dupa.. ma simteam ca un bebelus care paseste pentru prima oara.
Atmosfera calda, oameni care isi dau interesul, femei de un anume statut social.

Si daca intr-o singura zi eu am putut sa vad diferenta, va dati seama daca cineva s-ar duce saptamanal?
Wow!

Daca ar fi sa merg pe bicicleta, ar fi pe una ca asta.. colorata obligatoriu. Si sa imi pun flori in cosul din fata, si sa ma plimb prin oras ca nebuna, si ce-i mai important: NU o sa poluez! ha!

Si sa imi ascult melodiile preferate la Ipodulet, sa uit de toate si doar sa ma relaxez..

vreau, vreau, vreau..

Ascult Norah Jones în speranţa că îmi va oferi claritatea de care am nevoie pentru a scrie despre un oraş nou, ideal probabil. (Am de terminat tema pentru şcoală).
Muzica aceasta îmi dă o aşa stare de calmitate, încât oraşul meu ideal îl reprezintă în momentul acesta patul meu imens. Aş vrea să lenevesc zile..
Şi să ascult muzică, aşa în surdină, să beau un pahar de vin şi să mă uit la filme.
Să stau în pijama şi să mănânc îngheţată. Din când în când să îmi aduc aminte de strugurii reci din frigider şi să dau buzna peste ei.
Să le amestesc pe toate şi să nu îmi pese. Să ma trezesc noaptea să mă uit la cer, să număr stelele, una câte una.
Am încercat asta când eram mică, dar până la urmă am dat un număr fictiv şi gata.
Norah, la ora asta, ma îmbie fantastic, îmi aduce un zâmbet şi mă face să mă gândesc la pijamaua aceea, şi la îngheţata mea, la coafura neglijată..

Tind să cred că nu am un oraş ideal. Cred că vreau să fur din fiecare oraş pe care îl cunosc câte ceva. Şi să-l păstrez pentru mine. Nu ştiu dacă aş vrea să le am pe toate la un loc. Poate că nu ar mai fi aşa incitant.

Acum, îmi arunc pantofii.. cu gândul la House. V-am zis că îl iubesc, da? Şi da, în oraşul meu ideal, ar tb să existe House.

Acum.. şhh.. mă duc să visez.

Apa este de un albastru pur, aş jura că cineva a pictat-o ca să arate aşa, are milioane de culori ce se amestecă…este absolut superbă.
Soarele este “cuminte”, nu vrea să ardă prea tare, cu ocazia asta, vântul bate destul de puternic, încât să îmi zăpăcească părul, dar nu mă supăr. îmi place. privesc cât de curată şi frumoasă e marea.

Zăresc un hamac…
Arată bestial, albul lui îmi fură un zâmbet şi ma grăbesc să mă arunc în el.
Oh, ce senzaţie, totul pare perfect. De aici se vede şi mai bine apa, şi pestişorii aceia coloraţi care aleargă ca nebunii. Oare cine îi grăbeşte?
Timpul pare să se oprească.. păcat că nu am aparatul la mine să imortalizez..

Din zare, pare că se apropie cineva, orice ar fi, nu mă interesează, vreau sa stau la umbră, în acest hamac superb şi să privesc marea, şi cam atât pentru moment.

Dar inima îmi sta pe loc. Dupa care începe să bată din ce în ce mai tare. Dacă ar bate mai tare, aş crede că am o bombă.

Dar nu imi vine să cred. Ce caută el aici? Tocmai aici? De parca ar fi ştiut că imagine asta fără el, nu ar fi fost perfectă.
Nu îmi mai pot controla emoţiile. Este el.. Nu stiu dacă să îi spun ceva sau doar să tac. Dacă aş vorbi, poate aş strica momentul, aşa că prefer să tac.
Şi vine..se apropie, şi se uită la mine, rupe o frunză şi începe să îmi facă vânt. Încep să cred că visez.. House să îmi facă mie vânt..

Oh..

Şi vă rog să nu mă treziţi..

Mi s-a intamplat si mie sa ma-ndragostesc ( Love.. u-f)
Si nu am crezut ( Never)
Ca totul este asa firesc. (d’oh)
Mi-e gandul la ea (Mereu)
Si tare as vrea ( Da, da, da )
S-o intalnesc, (I’ve met her!)
S-o pot revedea ( Disearaaaaa! Ma scoate la un suc)
Pe fata ce e stapana de-acum ( Stapana!)
Peste inima mea. ( Ohh,da!)
Pentru ea ( pentruuuuuuuuuuu tiineeeeeeeeeeee!)
Soarele zambeste dimineata, ( In ultima vreme, mai mereu, e asa de cald:) )
Pentru ea ( la, la la… )
Stelele se-aprind noaptea pe cer. ( da, si nu-i asa ca arata frumos? )
Cand o-ntalnesc pe ea ( Tot diseara..)
Mult mai frumoasa mi se pare viata. ( Asa e.. )
Numai ea ( TU, TU, TU)
Stie sa dezlege orice mister ( Nu stiu cum reusesteee.. dar se pricepe la jocuri.. uau)
Lumanari am sa aprind ( nu sunt sigura..doar daca sunt parfumate)
Deseara, sa arda pana-n zori. ( eh, nu chiar asa de mult)
Pe pat am sa-i pun ( Bine, nu eu )
Petale de la mii de flori. (Bine, nu mii, suteeeeeeeee)
Mi-e gandul la ea ( Ihim)
Si tare as vrea ( da, da, da)
S-o intalnesc, ( I’ve met her!)
S-o pot revedea ( Diseara – un cocktail, va rog!)
Pe fata ce e stapana de-acum ( lalalala)
Peste inima mea. ( a mea am zis!!)
Pentru ea ( tu, PITI)
Soarele zambeste dimineata, ( )
Pentru ea ( Piiittttiiiiiiiiiii)
Stelele se-aprind noaptea pe cer. ( ca niste beculete)
Cand o-ntalnesc pe ea ( hihi, love u)
Mult mai frumoasa mi se pare viata. ( are asa parca niste nuante de roz. )
Numai ea ( Mai ales ca miroase si bine:) )
Stie sa dezlege orice mister (Ea este un mister!:) )

Este ziua ei si doresc tot ce-i mai frumos pe lumea aceasta.. sa fie fericita! (cel mai fericit om de pe Pamant! ), sanatoasa, iubitaaaa si stieee ea….restul:)

Pentru ca e a mea si nu o dau la “nimenea”!

La muuuuuuuuulti annnnnnnnnnnnnnnni Lau/Piti a mea!

Si ma intreptam oarecum grabita spre Universitate, nu vroiam sa ajung tarziu la ong, asa ca iau metroul. Ca orice om normal, imi doresc sa nu pierd mult timp in trafic. Asa ca, grabita fiind, cobor din metrou si dau sa urc scarile rulante.
(Nota: Eu am un fix, sa-l numesc asa:), atunci cand vine vorba de metrou/scari rulante. Partea stanga e pentru cei care se grabesc, partea dreapta este pentru cei care sunt relaxati & alte motive. de fiecare data se gaseste cineva sa opreasca fluxul acela de pe partea stanga, din considerente, pe care eu, sincer, nu le inteleg)
Sa revenim. Niciodata nu m-am luat de cineva in adevarul sens al cuvantului, am acceptat sa ramana toti statuie, am inghitit acest sentiment de frustrare ca nu am ce sa schimb, am trecut peste toate acele doamne/domni.. and so on..
DAR ieri!! Ieri m-am rezvolvat si oh Doamne, cum m-am simtit.
In fata mea 3 persoane, ii zic primei persoane ca pe aceasta banda se urca, mai sunt si oameni grabiti, dansa se da la o parte, numai ca cei 2 din fata mea, nu se miscau, nici macar nu se simteau (domnul, avea un considerabil 60 de ani pe putin, dar se mentinea bine), atunciiii am intrat in pielea personajului dornic sa se revolte si le zic pe un ton destul de serios si ridicat, ca daca doresc sa stea, sa ocupe partea dreapta, pe aici se circula. Domnul, ofuscat, scoate un :”Ce sa zic.. ” si balbaie ceva, in timp ce eu imi dau coate ca sa trec, nici nu aud..
Satisfactie e prea mare..
Oh.. si ce bine e!

Si a venit si ziua mea. Si as mai vrea, fuse frumos. si aventuros:)

Dupa muuuulte cadouri frumoase, a venit si ultimul, care s-a lasat o idee asteptat.. si ma bucur.  O poveste pusa in scena de 2 maestrii, cu atentia detaliilor, fiecare pas gandit, m`am simtit ca intru`un joc. Numai ca de data aceasta, era si real

Si da, dupa multe bilete, indicii si flori.. plec/am la Budapesta! Iuhuuu.

Vreau sa ma plimb noaptea si sa surprind toate luminitele orasului..

si daca ajung si prin Austria, nu m`as supara;))

Intr`un moment de spontaneitate, duminica am decis sa mergem la teatru. Farmecul unei zile calde, in care mirosul primaverii te face ca nu cumva sa stai cocotat in varful patului sau sa tst la calculator. am savurat pe deplin ziua, desi nu puteam sa fiu atat de energica pe cat mi`as fi dorit.. ziua de sambata isi spusese cuvantul. Nebunia clipei, oboseala..si nu trebuie sa uit vinul. E clar ca nu ar fi fost indicat sa savurez mai multe feluri de vin inainte sa mananc.da. stiu asta.. stiam asta si atunci dar contextul a facut a.i. pana la ora 18 sa nu mananc nimic, asa ca vinurile pe care le`am degustat plus vinarsul si`au spus cuvantul..a fost o expozitie interesanta. pacat ca nu am mai mers si a 2-a zi. sigur mi`ar fi placut .acu as fi mancat cu siguranta..

..noaptea mirose excelent.. unul din cele mai frumoase clipe de relaxare pt mine sunt plimbarile cand lumina zile a disparut de mult. e o liniste care iti confera cea mai frumoasa senzatie de calm..iubesc sa ma plimb noaptea.pacat ca nu apuc sa fac asta prea des,asa am patit si sambata..cand eram intr`o stare euforica cand admiram orasul noaptea.ziua poate e chiar sterp.neinteresant uneori..dar noaptea prinde nuante nemaintalnite.
si un vant calm imi batea in fatza..
ha! puteam sa mor fericita atunci.

mai tarziu dupa cateva ore de somn..am descoperit asa numita oboseala.naspa.de ce exista? nu poate sa apara asa 1 data pe saptamana si atat?
era exact ziua in care mi`ar fi placut sa colind orasul in cautare de noi aventuri, dar ma urmarea o oboseala tampita. spre final ca sa imi amortesc si mai bine oboseala am ajuns si la teatru.
imi plac piesele de teatru. Niciodata nu stii la ce sa te astepti..daca o sa razi..daca o sa te impresioneze..daca o sa zici..uau.genial.sau mm cred ca puteam sa joc si eu mai bine de atat.acu nu imi puneam nici o intrebare. Simpla intalnire cu atat de multi tineri imi aducea un zambet pe fatza. Emotia faptului ca totusi intr`o zi calda de primavara poti sa alegi si altceva in afara de eternul iesit la un suc/sau orice altceva.. ma incanta.am prins locuri in fatza.
brusc ma loveste in fatza. o melodie misterios de frumoasa.genul de melodie care te lasa sa visezi si sa inchizi ochii purtat de o stare de mister. imi place la nebunie. e ciudata si interesanta..am reusit sa fac rost de ea intr`un mod interesant. I`am multumit . ha.tare de tot gagica.

Llorando
de cara a la pared
se apaga la ciudad

Llorando
Y no hay màs
muero quizas
Adonde estàs?

-2006-

Am sa aduc aici o parte din “gandurile” mele..