Cateodata ma simt ca o pustoaica amorezata de toate romance-urile siropoase.
Traiesc fiecare poveste de dragoste in parte, suspin la fiecare sarut, la fiecare imbratisare patimasa. Suspin cand pleaca si ma bucur cand ii revad. Traiesc iubirea lor ca si cum ar fi a mea!
Si simt fiecare fior care le trece lor pe sira spinarii, simt fiecare nerv nervos care le gadila cele mai fine simturi, fluturasii din stomac si parca nu pot sa stau locului, surprinsa fiind de dragostea nemarginita a acestora.
Cand se privesc ca 2 amorezi ma simt ca si cum as fi langa ei. La fix 2 pasi, astfel incat le simt respiratia si caldura magnifica dintre ei.
Cand 2 oameni se iubesc, transmit coduri atat de fine si de subtile, incat nimeni nu o sa reuseasca sa le descrifreze. Nimeni care nu cunoaste acest sentiment, inca.
Limbajul iubirii are alte valente. Foloseste un cu totul alt alfabet. Si este chiar simplu sa inveti “cuvintele”.
O privire intensa, a unui om care iubeste poate sa aprinda focul, sa mute muntii si doar printr-o clipire poate sa desfasoarea in fata ochilor celuilalt o poveste nemaipomenita de iubire, o poveste reala, cu detalii fine.

Cand am vazut Coco Chanel, am retrait alaturi de ea senzatii. M-a facut sa visez pentru o clipa, sa resimt anumite stari..
sa ma simt ca o adolescenta vesnic indragostita..

Povestea noastra a inceput simplu. El se ascunsese intr`o floare de un alb fantastic. Atunci cand l-am vazut, am zis: al meu e. Asa ca l-am pus pe birou, in speranta sa ii redau libertatea in curand, sa ii ofer ceva verdeata.
Seara cand am ajuns acasa, am aflat ca si-a facut nevoile pe biroul meu. Am crezut ca face lumea misto de mine, dar nu, el chiar facuse “treaba mare” pe biroul meu. L-am cam certat ca nu s`a dus la toalet. In fine..
A ramas ca ziua urmatoare o sa am grija sa il reintorc in natura.
Obosita fiind, dupa o zi plina (sau mai bine zis: zile) am dormit de am rupt. Ma trezesc brusc si trec pe langa birou. Sesizez ceva ciudat in peisaj. Da! Lipsea melcu’ meu! Lasase in schimb o urma.. evidenta.
O intreb pe mama daca cumva a mutat melcu (acesta fiind de talie mica), primesc un raspuns negativ. Atunci ma panichez! Ma uit in stanga, mama in dreapta. Nimic. Eh, chiar ma gandeam, ca era asa de mic si toata noaptea probabil ca a “alergat”..
Cand sa ies din camera, ma intorc un pic si CE VAD? daaaa, era melcul meu, care reusise sa coboare incet, dar sigur, usor usor pe piciorul biroului. Ei, sa iti vina sa crezi? – si era asa de mic.

PS: acum e in habitatul lui, asa ca nu mai ofer recompensa:)