Ma uitam pe geam cum se alerga picaturile intre ele, iar ganduri diverse imi zburau prin minte, aiurea.. de parca vroiau sa imi spuneau o poveste. Dar eram mult prea obosita ca sa fiu coerenta la ora aia. Dansul, muzica, agitatia, lipsa de somn din ultima vreme si-au spus cuvantul. Nu reusesc sa razbat prea departe in zare. Ma simt de parca as fi intr-un alt oras, in alta tara..

Ploua infernal – iar strada era goala..

Nu dormisem mai deloc. [Venit acasa pe la 4 a.m.- trezita la 8]
Realizez ca nu am forta necesara sa ajung la cununia de la 10 a.m., era clar ca urma sa ratez evenimentul.
Trebuia in principiu sa merg doar la cununia religioasa, doar ca aflu.. like in the last moment ca: surprizaaaa: merg si la restaurant.
Realizez mult prea tarziu ca sunt contratimp, mai aveam maxim 1 ora pentru ca sa ma imbrac, dusez, imi fac parul (aici era partea mai naspa: spalat/uscat/coafat), machiez (aici era simplu).
Am observat ca lucrurile facute pe ultima suta de metri, imi ies mult mai bine decat cele la care as lucra la ele ore intregi. Probabil intrervine imaginatia mea. Nu stiu sigur.
Buunn.. asa ca mi-am bagat parul la 220 viteza, am reusit sa il intrept, lucru care ia timp in mod normal, dar acum nu eram intr-o situatie normala..deloc!
Realizez ca proaspat spalat si intins nu arata deloc bine, asa ca dau repede un search pe google dupa un model de coc, de parca as fi avut timp -in fine- (mai aveam maxim 20 de min). Realizez ca n-am nicio sansa, asa ca inventez un coc, imi pun cam 20 de agrafe. Ma uit in oglinda..well arata chiar bine, surprinzator, trec repede peste soc si improvizez ceva de decor, gasesc o brosa, dupa cateva intepaturi (au), reusesc sa imi prind brosa in par. (ua, traiasca brosa miraculoasa). Cred ca a durat.. cam 5/7 minute afacerea. pff, rapid, nu gluma!
In timp ce ma machiam, ma parfumam si alte cele; machiaj de seara, cateva lumini, umbre. Puf! Gata.
Staiiiiiii.. geanta! cum pot sa uit geanta? ce culoare sa fie? hmm.. dezavantaj de a avea prea multe: negru. Nu am cum sa dau gres. E prea mica. hmm.. o schimb. Gata. am gasit una perfecta. Pe naiba! Se desface intr-una si mi se vede cutia de Skittles. Asta e, suntem oameni.

Ma uit repede in oglinda, totul arata bine.. mmm..chiar m-am incurajat spunandu-mi ca sa nu uit ca am fost la coafor. Machiaj ok, rochie.. mmm.. super.
Next: Taxi!
Nene, rapid la biserica!
Ajung la biserica, intru; tocmai ce se terminase, asa ca lumea dadea sa iasa afara. Ua, cea mai scurta slujba la care am asistat. Fix 1 min.

Pornim spre restaurant. Locatia superba. Super classy. Sunt impresionata.
Urc la toaleta si descopar in drum o terasa. Ma opresc. Era ce mai frumoasa pe care am vazut-o vreodata. Si nu ma impresionez usor. Ma simteam ca intr-un film. Oh, Doamne!

Se scrie povestea nunti lor in pasi de dans si mancaruri fine..

Spre dimineata, ma intrept spre casa. it’s over..am rezistat si in pantofii cu toc.
Incepe sa ploua infernal, taxiul ma asteapta si fug prin ploaie..
era asa calda, ca parca as mai fi stat un pic..

Ma uitam pe geam cum se alerga picaturile intre ele, iar ganduri diverse imi zburau prin minte, aiurea.. de parca vroiau sa imi spuneau o poveste. Dar eram mult prea obosita ca sa fiu coerenta la ora aia. Dansul, muzica, agitatia, lipsa de somn din ultima vreme si-au spus cuvantul. Nu reusesc sa razbat prea departe in zare. Ma simt de parca as fi intr-un alt oras, in alta tara..

Ploua infernal – iar strada era goala..

Cunoastem o multime de oameni in viata, ne imprietenim, iubim, speram, luptam, ne aventuram, ne lasam purtati de pasiune si ignoram greseli.
Suntem orbiti de dragoste, ne aruncam in bratele unei prietenii solide, luptam pentru cauze importante, surprindem, visam si uitam sa mai fim realisti. Ne uitam in jur si zambim.
Ne incredem. Ii iubim. Ii sprijinim.
Dar daca pentru o clipa ne-am opri din viteza cu care traim, daca ne-am uita mai bine in jur, daca am lasa acei ochelari de culoare, oare cat de bine am spune ca noi cunosteam intradevar un om/acel om?
Cat de mult te poate surprinde un om? Cat de bine poti sa spui ca il cunosti cu adevarat? Cat de mult ai putea sa bagi mana in foc pentru ea/el?

Cred ca totul se reduce la a nu avea asteptari.. e mai simplu asa.

“this is the world that we are live’ in… “

Am 2 concerte la care imi doresc tare mult sa ajung – si o sa ajung.
1. Cesaria Evora – aici totul este simplu:
- Data: 1 Octombrie 2009
- Locatia: Sala Palatului
- Pret: 85 RON, 115 RON, 160 RON sau 230 RON, in functie de categorie.
Nu mai ramane decat sa fug sa imi iau un bilet..

2. Parov Stelar .. aici lucrurile se complica. Teoretic se pare ca o sa concerteze pe 25 septembrie, locatia fiind The Silver Church.
Bun, intru pe site-ul lor sa verific informatia gasita pe google.
Dar acolo: surpriza: nu apare nimic despre acest concert. Nimic. 0 ! Niente!
Asa ca mi-am continuat cautarea. [Degeaba!]
Tot ce stiu este ca o sa aiba loc siggurr la Cluj.
Ei bine, parca m-as duce mai bine la Cluj.
Greu cu informatia asta in zilele noastre! Alo, nenea organizatorii, trezireaaaa!

Cateva ore.. si voi afla deznodamantul, voi trece sau nuuu Granita? tic tac tic tac.

Si bine-mi pare..

La
multi
ani!

Cool Ard ceva calorii băietii ăstia. şi se şi sincronizează.

Ma tot gandeam de ce nu mai scriu pe blog.  Ultima oara imi placea la nebunie sa scriu la el. Acum..  acum se schimba lucrurile. Acum vreau sa “arunc” ceea ce simt. si de aici incepe marea aventura.

In ultima vreme vad numai povesti de iubire, oriunde m`as uita – real-life, filme, tv – peste tot numai IUBIRE. Incep sa devin paranoia. Observ ca prea multul sentiment de “amore” imi produce usor o stare de greata. Prea mult.

Si ca sa citez pe cineva drag: ” Cel mai frumos este sa iubesti”, chiar daca nu esti iubit la fel de mult cum iubesti tu. Important este ca Tu sa iubesti, ca tu sa ai parte de acest sentiment. Poate sa fie chiar egoist, dar ii dau dreptate.  Ce daca nu tine la tine asa de mult precum o faci tu? You are happy! Tu iubesti, esti cel care detine controlul starii tale, daca nu iubeai, erai un om mort. Ca nah, daca o dam in “romance” esenta vietii este printre altele si acest “sentiment nobil”, nu?

Esenta vietii? Searching..

Acest proces asiduu si continuu se vrea un proces introspectiv.

Unii reusesc, altii inca sunt in cautarea de sine.

Ma intreb cand o sa ma ” vad” – cum o sa reactionez..