Nu stiu exact cu ce sa incep, asta pt ca am minte atat de limpede imaginea lui, lucru care ma zapaceste..
Stiti cum este cand intalnesti un om si se formeaza un clic? Un ceva atat de special incat nu iti vine sa crezi ca se poate asa ceva? Ei bine, it happend.
Simt si acum aroma buzelor lui.. privirea patimasa si bratele lui puternice.
Si zambetul lui..incepe sa imi dispara incet, incet din minte.
A fost atat de real incat simteam nevoia sa ma ciupesc sa stiu ca nu era un vis.
hmm, dar da, era un vis.. cand m-am trezit dimineata barbatul perfect disparuse, lasa-mi doar aroma buzelor lui si un zambet suav..

Am o bună prietenă la o revistă glossy şi îmi este tare drag de ea.
Este mai liberă ca pasărea cerului, cred că de aceea de multe ori mi-am dorit o parte din viaţa ei.
Tocmai ce am vorbit cu ea şi am aflat că o să plece zilele acestea în deşert, cu cortul. Asta după ce a cutreierat aproape tot globul. Şi are o vârstă care sfidează orice gând.
A vizitat tot ceea ce şi-a dorit. Şi asta, cu toate ca are 3 joburi.

Trăieşte fiecare clipă la maxim şi probabil mai intens decât orice om pe care îl ştiu eu. Mă intreabă mereu când o să plec în Peru. Iar eu îi răspund mereu acelaşi lucru.

Are o forţă fantastică şi o pasiune pentru scris.
Iar ea o să aibă mereu soluţii la tot.

Şi pleacă iar…

Da. gata. asta-i ultimul. Promit. Franta. Alta destinatie, la care ma gandesc de ceva vreme sa o vizitez.
Mi-ar placea sa ma pierd in acest oras mare, sa vizitez celebrul bulevard Champs-Élysées, sa colind barurile, sa vad Catedrala Notre-Dame, sa vad faimosul Luvru, Montmartre, Place de la Bastille si evident, renumitul Turn Eiffel:)
Si inca un vis de-al meu: Disneyland Resort Paris.
Oh, nu sunt copilasi sa se bucure mai mult decat as putea sa o fac eu:)
Imi doresc sa ma pierd pe strazi, cautand doar sa traiesc clipa. Sa-mi gasesc linistea, adulmecand mirosuri fine. Sa devin dependenta de locurile pe care le vad, sa simt nevoia sa le revad, sa traiesc emotii noi.

Oh, Paris. Oh, oui!

Vola.ro

Am primit de la poetul Ianos Turcanu – o carte scoasa recent de acesta.
Selectez o poezie care mi-a placut:
Se numeste Fericire.

M-am dezbracat de amintiri
ca de o haina veche.

Ehe, nu stiam ca fericirea
era-n buzunarul
de la haina aruncata.

Erau ca 2 picaturi de apa. Semanau pana si la zambet, se completau intr`un mod unic. Dupa cum se priveau… puteai sa vezi ca aveau o magie in ochie. Iti transmiteau pasiune si chef de viata. Iti doreai sa ajungi si tu ca ei. Sa ai puterea sa faci glume asa de lejer.

Nu puteam sa ma abtin sa nu`i ascult. Nu vroiam sa fac asta. Ma uitam atenta pe geam, gandindu-ma la felurite.. Rasul ei suav si glumele fine mi-au atras atentia, si gandurile mi le-am uitat undeva ” pe geam”. O gluma povestita de pe vremea primului razboi, scurta si seaca ma face sa ma uit crucis, nu o intelegeam.

Ea lui: Mi-ai inteles glumea?

El ei: *da din cap*

Ea lui: Tu pari sa nu o fi inteles, e asa pentru cunoscatori

El ei: Daca iti spun. Am inteles.

EU: Deloc, poti sa o repeti?* as fi spus cu voce tare, asa ca a tb sa zic in gand.

Timp in care incercam sa nu ma uit la ei, emanau o forta fantastica, e ca si cum ma atragea un magnet.

El se uita la mine si observa ca imi scapa privirea catre ei, zambeste, e ca si cum m-ar citi.

Oricat m-as concetra sa nu ma uit/ sa nu ‘ascult’ ma “provoaca” vocea ei..

Sunt asa de frumosi impreuna, daca nu m-as uita la partea fizica as spune ca au 30 de ani, dar ei au un pic mai mult..

Se vede ca au trait o viata frumoasa, sau asa ii citesc eu, de data asta incercam sa intuiesc povestea lor de viata, ce anume i-a unit, care e secretul lor.

Raman cu povestea mea si cu speranta ca am intuit macar o mica parte din “povestea lor”..

Dupa o noapte scurta, pentru ca nu mai reusesc in ultima vreme sa dorm prea mult, am avut o revelatie. Am avut un vis ciudat, ce-i drept, se  facea cumva ca prin visul meu, aparea la un moment dat o colega de munca (pe care, trebuie sa o recunosc, nu o inghit, nici daca cineva mi-ar indesa-o pe gat) sii se facea cumva, ca eu am aflat in vis, ca cineva o sa o omoare. “Ucigasii fara chip” ma impingeau teoretic sa o “salvez”, ca asa-i frumos, right? (probabil in vis nu o mai detestam). Ideea era ca nu aveam cum sa o salvez decat daca ieseam pe geam (si din cate imi aduc aminte, eram la o inaltime considerabila) si sa ma duc (probabil in aer) cu grija si atentie sa nu cad, undeva la al doilea geam si sa ii spun sa fuga, alta iesire nu aveam. Si ma gadeam ce sa fac, sa imi sacrific viata si oricum erau sanse sa nu ajung intreaga la ea, so.. era cam degeaba so…… daca nu am cum sa schimb destinul, c’est la vie (? ).

Bun, si asa frustrata in somn, ca nu stiam exact ce sa fac, se pare ca m-am teleporat ( sau ceva de genu`) si am ajuns in Franta (de ar fi si in ziata de zi cu zi asa de usor:) ) si ma bucuram de peisaje, cu toate ca nu am reusit sa ajung pe acolo, inca.

1 la mana, trebuie sa vad, daca intr-o viata anterioara am fost pe acolo si acum sunt reminiscente? well, sunt sanse..

2. Daca am visat ca sunt sanse sa moara a mea colega.. sa fie posibilitate ca eu..sa…   NU nu nu. (still!?)

3. Era frumos in Franta, ce-i drept.

4. De ce nu ne teleportam? Ar fi totul atat de simplu..

5. In Franta:

Eu: Dar cat costa acesta?

Ea: Cam 5 lei francezi?

Eu: Lei francezi?

Ea: Da

Eu: Dar si noi avem in Romania asa ceva, se numesc lei! romanesti!

Ea: Da, dar la noi sunt frantuzesti (sic!)

Imi aduc aminte de varsta nebuniei mele. Fiecare are varsta sa cand face chestii pe care poate nu le-ar face in mod normal, in care vrei sa traiesti clipa atat de intens incat uneori tinzi sa regreti. Alteori, esti atat de precaut ca totul sa fie incat gesturile isi sunt “mute”, mesajul tau este de nedescifrat, chiar daca urla totul in tine, chiar daca ai vrea sa iti rupi tricoul de la tine si sa-l sfarami. Cu toate acestea, fatza ta e clara si limpede transmitand un mesaj de siguranta si liniste sufleteasca. Doar cand esti tu cu tine, iti dai pumni, incercand sa te scuturi de tot ceea ce a fost fals, sau neclar la tine.

Te uiti in oglinda si isi spui ca data viitoare ai sa iei atitudine si ca o sa reactionezi altfel, ca o sa se vada diferenta, ca totul o sa fie asa cum ti-ai dori tu sa fie. Dar, asa se intampla uneori, ca nu poti. Esti ca si legat de maini si iti sugrumi si ultima dorinta, cu toate ca ai vrea sa zbieri, sa numeri secundele, minutele pana cand o sa treaca clipa si ai sa uiti de ea. Ignori. Ignori ceea ce simti si incerci din rasputeri sa repari ceea ce ai gresit.

Acum, privind in urma, gandindu-ma cum am reactionat sau cum nu am facut asta, simt asa o senzatie de papusar. As vrea sa fi modelat situatia cum ar fi trebuit. Ma gandesc ca acum as avea mai mult tupeu sa zic ce trebuie, sa iau atitudine, sa gandesc mai mult.

Am invatat sa iert un pic mai usor. Sa inteleg mai mult oamenii, sa nu mai cer lucruri absurde.

Si daca as avea din nou 20 de ani.. hmm…

Era o senzatie ciudata, paseam ca si cum pasii acei ma duceau intr`un loc unde mai fusesem sau doar imi reamintea de trecut. Uneori e greu sa uiti trecutul, chiar daca observi totul undeva in ceata..e acolo, privind cu coada ochiului , pandind momentul in care sa razbata..
frunzele erau de un verde stralucitor, poate si din cauza soarelui..fara doar si poate zambeam, eram intr`o stare pe care de multa vreme nu am mai simtit-o.

Oamenii aveau fetele ganditoare, mergeam pe strada dar totul parea oprit in timp.inghetase totul.. paseam agale privind fete, fetele unori oameni grabiti. eu nu ma grabeam nicaieri sau cel putin nu imi doream sa ma grabesc.Aveau ritmul lor din care nu faceam parte… vantul imi aducea aminte de acele amintiri pe care de multe ori le`am urat.da , e greu sa traiesti gandindu`te la ceva ce iti face rau.numai ca adevarul oricat de rau iti poate face , e imbracat in haina cea mai pura a binelui.era un vant cald, foarte greu de neobservat..
clipa dupa clipa amintirile reapareau ca un film vechi rulat intr`o sala cu nu mai mult de 2 persoane.

Incercam sa ma gandesc la tot ceea ce s`a intamplat,ce se intampla, ce o sa se intample..hmm..slaba sansa.sunt mult prea multe lucruri la care trebuie sa gasesc solutii.renunt pt moment.prefer sa inclin un pahar momentului, sa`l savurez asa cum este el..unic si cald.
as vrea sa ma plimb asa toata ziua,hoinarind in ritmul meu nebun.
De ce parea totul a deja vu? hmm..
e senzatia aia ciudata.. neexplicabila..careia nu ii cauti raspunsuri , ci doar te lasi surprins de ea.

*Am vrut sa strecor cate randuri si despre ei,dar am ales ca cel bine sa ignor.sa ignor faptul ca pt ei notiunea de prietenie..e ceva mult prea nesemnificativ , iar in viata nu poti sa traiesti cu ceva ce nu te implineste pe deplin. Toate in viata se schimba..
si am iar un deja vu, undeva , candva , cineva

-2006-

Intr`un moment de spontaneitate, duminica am decis sa mergem la teatru. Farmecul unei zile calde, in care mirosul primaverii te face ca nu cumva sa stai cocotat in varful patului sau sa tst la calculator. am savurat pe deplin ziua, desi nu puteam sa fiu atat de energica pe cat mi`as fi dorit.. ziua de sambata isi spusese cuvantul. Nebunia clipei, oboseala..si nu trebuie sa uit vinul. E clar ca nu ar fi fost indicat sa savurez mai multe feluri de vin inainte sa mananc.da. stiu asta.. stiam asta si atunci dar contextul a facut a.i. pana la ora 18 sa nu mananc nimic, asa ca vinurile pe care le`am degustat plus vinarsul si`au spus cuvantul..a fost o expozitie interesanta. pacat ca nu am mai mers si a 2-a zi. sigur mi`ar fi placut .acu as fi mancat cu siguranta..

..noaptea mirose excelent.. unul din cele mai frumoase clipe de relaxare pt mine sunt plimbarile cand lumina zile a disparut de mult. e o liniste care iti confera cea mai frumoasa senzatie de calm..iubesc sa ma plimb noaptea.pacat ca nu apuc sa fac asta prea des,asa am patit si sambata..cand eram intr`o stare euforica cand admiram orasul noaptea.ziua poate e chiar sterp.neinteresant uneori..dar noaptea prinde nuante nemaintalnite.
si un vant calm imi batea in fatza..
ha! puteam sa mor fericita atunci.

mai tarziu dupa cateva ore de somn..am descoperit asa numita oboseala.naspa.de ce exista? nu poate sa apara asa 1 data pe saptamana si atat?
era exact ziua in care mi`ar fi placut sa colind orasul in cautare de noi aventuri, dar ma urmarea o oboseala tampita. spre final ca sa imi amortesc si mai bine oboseala am ajuns si la teatru.
imi plac piesele de teatru. Niciodata nu stii la ce sa te astepti..daca o sa razi..daca o sa te impresioneze..daca o sa zici..uau.genial.sau mm cred ca puteam sa joc si eu mai bine de atat.acu nu imi puneam nici o intrebare. Simpla intalnire cu atat de multi tineri imi aducea un zambet pe fatza. Emotia faptului ca totusi intr`o zi calda de primavara poti sa alegi si altceva in afara de eternul iesit la un suc/sau orice altceva.. ma incanta.am prins locuri in fatza.
brusc ma loveste in fatza. o melodie misterios de frumoasa.genul de melodie care te lasa sa visezi si sa inchizi ochii purtat de o stare de mister. imi place la nebunie. e ciudata si interesanta..am reusit sa fac rost de ea intr`un mod interesant. I`am multumit . ha.tare de tot gagica.

Llorando
de cara a la pared
se apaga la ciudad

Llorando
Y no hay màs
muero quizas
Adonde estàs?

-2006-

Am sa aduc aici o parte din “gandurile” mele..