Drumurile noastre se intrepatrund in viata intr-un fel in care de cele mai multe ori ne surprind. Din pacate, la fel de bine ne si despart. Cica asta-i viata.
Iar din cand in cand, atunci cand respiri linistit aerul rece al diminetii, si ai timpul necesar sa reflectezi la relatiile de prietenie, realizezi ca unii oamenii dragi, nu mai sunt la fel. Si zambesti gandindu-te la vremurile frumoase.
Tu? Tu zambesti?

Si este primul Craciun departe de casa…

Recunosc ca pe mine noua colectie de la Versace pentru H&M m-a surprins intr-un mod tare neplacut. Nu ma asteptam sa vad lucruri atat de scumpe si realizate dintr-un material atat de prost.
Poate dupa colaborarea cu Versace, vor urma altele mult mai inspirate.

unele lucruri se intampla inevitabil in viata, altele cred cu tarie ca le poti influenta. Poti sa modifici drumul punctat intr-o linie fina cu mici variatii inevitabile.
Stiu ca daca ai forta si motivatia necesara, poti sa schitezi un traseu plin de carari neasteptate si palpitante.

Sunt lucruri mici, pe care le-am pierdut pe drum si tot incerc sa le regasesc. Dar uneori simt ca imi este aproape imposibil.

Sper ca Praga sa fie Click-ul meu.

Ah, si daca vreti sa va cumparati o pernuta pentru verighete, o sa scoteti lejer 20 de $. Normal!

Ma mai distreaza copios paharele mirilor, care se doresc diferite de cele ale invitatilor, ca doar ei sunt vedetele serii. Si ce? 50-100 de euro nu merita si ei? In speranta ca nu sunt greci.

Cel mai dificil cred ca o sa fie alegerea gentii, asta daca alegi sa porti o geanta. Dar cum? O doamna fara geanta la nunta?
Ok, recunosc, eu o sa port geanta, cel mai probabil.

De rochie nu am sa comentez, inca..

.. to be continued.

* Nota explicativa
Aceste ganduri sunt provocate de un program extins de munca, lipsa de timp liber si ironii ramase nespuse in cursul zilei de astazi. Promit sa imi revin. Cat de curand.

Si mai vreau un pahar de vin rosu. Imi este o pofta nebuna..

As vrea sa ma apuc sa fac liste, sa ii scriu Mosului.. dar nu pot.
Nu ma pot concentra sa scriu.

Si tare as vrea, din nou, spiritul Craciunului..

Asta seara am avut o discutie interesanta despre barbati..da, un subiect mereu la moda. In incercarea mea de a sustine si ideea masculinitatii, aceasta mi-a fost demontata de fiecare data de supozitii precum: Toti sunt la fel. Toti inseala. Nu exista dragoste adevarata – ” daca te tine 3 ani este norocos“.

Bun, treaba asta cu toti sunt la fel, nu pot sa o accept. In incercarea de a ii explica faptul ca suna aiurea sa zici asta. De exemplu: nu poti sa caracterizezi un om dupa zodie, poti doar sa trasezi eventual linii generale.
Apoi, ca toti inseala. mm.. incercam sa fac lista celor pe care ii stiu ca NU au inselat. Si exista, si nu este incredibil de mica.
Barbatii casatoriti sunt motivati sa insele de faptul ca sotia lor nu mai este ca la inceput, ca si-a schimbat atitudinea, ca nu ii mai calca camasile asa cum vrea el. Ei bine, treaba asta in care ea face totul mie nu mi se pare corecta.
Chiar cred ca nu toti inseala. Dar o buna parte din ei/noi inseala/inselam. De ce?
Pentru ca se simt revigorati, mai energici in prezenta unei persoane ocazionale in viata lor.
Iar cum treci peste un moment de genul asta, e greu de zis, depinde de om. Eu am reactionat cumva, candva. Dar a trecut ceva vreme si nu cred ca as pastra ceva din atitudinea respectiva.
Ca dragostea nu dureaza mult, pff (mda, discutii mult prea serioase pentru ora asta), de multe ori am crezut cu disperare in aceea dragoste adevarata, care te tine o viata. Care vine sa te completeze.
Cred ca dragostea se transforma in timp in altceva, precum respectul si tot pachetul de sentimente.
Ei bine, eu nu vreau asta!

Nici starea aceea in care ai vrea sa visezi, dar sa te simti limitat in idei.

Nu cred ca nu exista persoane care sa nu simta ca si-au intalnit jumatate, sunt mai putine, dar exista. Si sa poti sa zici asta, nu dupa 3 ani, ci dupa 10-20 de ani. Ii respect..

“oamenii se cunosc, se iubesc, se casatoresc, fac 2-3 copii, el vine obosit de la serviciu, ea gateste, il pupa si pregateste masa. Il intreaba eventual cum a fost la job, el intreba de copii una alta, se pun la somn si viata trece. ” cam asta a fost viziunea ei, din perspectiva femeii casatorite, cu 2 copii, de fapt realitatea ei, asa cum o simte ea, la ani buni de la casatorie.