Cum reactionezi cand afli ca mai ai 1 zi de trait? Eu nu stiu in momentul asta cum as reactiona, nu stiu ce as vrea sa fac, cum as vrea sa imi petrec acele ore, acele clipe – pe cine as vrea sa vad, cu cine as vrea sa rad, cum as putea sa umplu clipele astfel incat sa nu simt un gol..

Dar nici ea nu stie, e in spital si asteapta sa moara – si mai are doar cateva ore – iar mie in vine sa ma urc pe pereti, sa urlu, sa ma duc la ea..sa ii spun ca nu e singura, sa stie ca sunt langa ea..
NU stiu cum o sa imi petrec aceste clipe triste in asteptarea vestii.
Nu stiu cum o sa ma simt fara ea.
Nu pot sa accept.
Nu vreau.
Nu pot.

Cati bani as econimisi… mm..

Stuart Phillips a intrat in Cartea Recordurilor ca fiind autorul celei mai scumpe coafuri din lume – 1 milion de lire sterline. Spune ca meseria de stilist este cea mai tare din lume si ca nu si-ar dori sa faca altceva nici daca si-ar putea schimba viata de 10 ori de acum incolo. Are 10 dressinguri si, daca reusesti sa-l vezi imbracat de doua ori cu acelasi tricou, castigi o coafura gratis la salonul lui. Coafura care poate costa si 22.000 de euro.

Cand avea 15 ani, un prieten i-a spus ca frizeriile sunt o industrie destul de buna. Stia asta pentru ca el lucra la un salon pe timpul vacantei. Castiga destul de bine si se distra de minune! “Am incercat si eu, mi-a placut la nebunie, iar restul e istorie!”
Ma tot gandesc sa ma tund, asa mai

Stuart a intrat in bransa fara sa stie mare lucru despre coafuri, foarfeci si pieptene. A invatat din mers, si perfectionarea a facut-o in Asia. Pe langa tehnologia pe care si-a comandat-o si el la salon, acolo a invatat ce inseamna cu adevarat servirea. Ce inseamna sa fii la dispozitia clientului tau, sa-l asculti si sa fii capabil sa duci la bun sfarsit ceea ce iti cere.

Sursa

Eram blocată. [La propriu] Asteptam la o coadă infernală – pentru o piesă de teatru. Faptul că nu puteam să mă mişc prea mult mă enerva cumplit.
În faţa mea un tip vorbeşte mult la telefon. La fel de mult ca şi mine.
La un moment dat îi apare iubita, moment în care parcă i se schimbă mimica, mă gandeam că poate de prea multă iubire..[but i was wrong]
Imediat cum ajunge, începe să îi reproşeze chestii – iar el se blochează (probabil simte că cineva observă cum este călcat în picioare), nu ştie ce să zică, aşa că aruncă în aer o frază ‘magică’:
“Ce cercei frumoşi ai!”.
Pentru o clipă observ că este impresionată, chiar sunt surprinsă cât de uşor i-a fost să îi schimbe atitudinea.
Dar reacţia ei mă surprinde ce-i drept şi pe mine.
Îl “pălmuieşte” zicând că:
“Normal că cerceii sunt aici subiectul principal, eu sunt doar o chestie secundară, neimportantă”
Ma gândeam serios că tipa începe să pară că are ceva probleme, de natură psihică.
Cearta continuă. Mă rog, era doar vocea ei acidă şi rece care se auzea. Nu am cum să nu ma uit la ei, sunt fix în faţa mea şi sunt super aproape de ei, e aglomerat. [Şi cum de naiba aud aproape tot ce îi reproşează? Nu poate să îi reproşeze mai încet?]
Îi spune cât de mişto o să fie piesa şi cât de mult o sa îi placa lui. Dar în secunda doi îl articulează scurt pentru că nu a fost întrebată dacă mai vrea să stea la piesa, în contextul în care era aglomeraţie.
El preferă să mănânce în continuare pâine prăjită, cred că îl ajută să nu explodeze – timp în care ea vorbeşte. Non stop – reproşându-i variaţiuni pe temă.
Face un efort şi dă să o pupe, dar era refuză.
Această femeie, îmbrăcată într-un palton roşu, cu cercei roşii şi cu o privire roşie – scoate fum. Un ton dur şi aspru, aş putea să jur că lucreză în armată.
Încearcă să scoată un zâmbet, dar nu pare al ei, cearta continuă.
Nu se opreşte. Mă întreb ce naiba o opreşte?
Deja mă doare capul.
Eu în locul lui cred că m-aş fi abţinut cu greu să nu îi ard vreo 2 (verbal).
Îi şi văd peste ani, el fiind femeia din casă, ştergând praful, iar ea, uitându-se la tv şi spunându-i că a ratat un punct de şters.

Şi am zâmbit.

Ti-amintesti imbratisarea
Glasul, gustul si parfumul.
Inchizi ochii si-ti apare..

De ea.

Dragoste la prima vedere..

Azi, pentru câteva momente bune am fost fericită. Am simţit cum fiecare bucăţică din mine zâmbea, cum fiecare por se gudura, cum fiecare privire de a mea strălucea, cum fiecare zâmbet se lumina..
Am trăit aproape cele mai frumoase momente din ultimele luni..am simţit la maxim starea de bine şi m-am bucurat ca un copil inocent.
Aş fi vrut sa îngheţ timpul şi să îl rog să mă mai lase un pic să mă bucur..

Şi timpul a părut să mă lase să mă bucur..

Nu aş vrea să spun prea multe – doar că a avut 2 ore întârziere, ceea ce nu mi se pare prea normal. A cântat Vama în deschidere, au fost ok. Tudor Chirila are al naibii de multă energie, cu toate că e super slab. Dar mi-a placut. Au cântat cred ca mai bine de o oră – sau cam aşa ceva.
La scurt timp au început reclamele, unele super reuşite, altele mai puţin. După un timp îndelungat de privit la reclame, într’o poziţie nu tocmai confortabilă pentru cap, am reuşit (exact ca şi acum 2 sau 3 ani..nu mai ţin minte exact) să iau somn.
Mă mai trezeam uneori să arunc un ochi pt câteva minisecunde la ceea ce se întampla pe acolo..
Din cand în cand mai râdeam, ca să mă simt prezentă.

E ceva cu noaptea asta, ăştia cred că pun praf de somn în aer.
Ce altceva să fie?

I hope for more..