Archive Page 3
pff.
Ma uitam pe geam cum se alerga picaturile intre ele, iar ganduri diverse imi zburau prin minte, aiurea.. de parca vroiau sa imi spuneau o poveste. Dar eram mult prea obosita ca sa fiu coerenta la ora aia. Dansul, muzica, agitatia, lipsa de somn din ultima vreme si-au spus cuvantul. Nu reusesc sa razbat prea departe in zare. Ma simt de parca as fi intr-un alt oras, in alta tara..
Ploua infernal – iar strada era goala..
Nu dormisem mai deloc. [Venit acasa pe la 4 a.m.- trezita la 8]
Realizez ca nu am forta necesara sa ajung la cununia de la 10 a.m., era clar ca urma sa ratez evenimentul.
Trebuia in principiu sa merg doar la cununia religioasa, doar ca aflu.. like in the last moment ca: surprizaaaa: merg si la restaurant.
Realizez mult prea tarziu ca sunt contratimp, mai aveam maxim 1 ora pentru ca sa ma imbrac, dusez, imi fac parul (aici era partea mai naspa: spalat/uscat/coafat), machiez (aici era simplu).
Am observat ca lucrurile facute pe ultima suta de metri, imi ies mult mai bine decat cele la care as lucra la ele ore intregi. Probabil intrervine imaginatia mea. Nu stiu sigur.
Buunn.. asa ca mi-am bagat parul la 220 viteza, am reusit sa il intrept, lucru care ia timp in mod normal, dar acum nu eram intr-o situatie normala..deloc!
Realizez ca proaspat spalat si intins nu arata deloc bine, asa ca dau repede un search pe google dupa un model de coc, de parca as fi avut timp -in fine- (mai aveam maxim 20 de min). Realizez ca n-am nicio sansa, asa ca inventez un coc, imi pun cam 20 de agrafe. Ma uit in oglinda..well arata chiar bine, surprinzator, trec repede peste soc si improvizez ceva de decor, gasesc o brosa, dupa cateva intepaturi (au), reusesc sa imi prind brosa in par. (ua, traiasca brosa miraculoasa). Cred ca a durat.. cam 5/7 minute afacerea. pff, rapid, nu gluma!
In timp ce ma machiam, ma parfumam si alte cele; machiaj de seara, cateva lumini, umbre. Puf! Gata.
Staiiiiiii.. geanta! cum pot sa uit geanta? ce culoare sa fie? hmm.. dezavantaj de a avea prea multe: negru. Nu am cum sa dau gres. E prea mica. hmm.. o schimb. Gata. am gasit una perfecta. Pe naiba! Se desface intr-una si mi se vede cutia de Skittles. Asta e, suntem oameni.
Ma uit repede in oglinda, totul arata bine.. mmm..chiar m-am incurajat spunandu-mi ca sa nu uit ca am fost la coafor. Machiaj ok, rochie.. mmm.. super.
Next: Taxi!
Nene, rapid la biserica!
Ajung la biserica, intru; tocmai ce se terminase, asa ca lumea dadea sa iasa afara. Ua, cea mai scurta slujba la care am asistat. Fix 1 min.
Pornim spre restaurant. Locatia superba. Super classy. Sunt impresionata.
Urc la toaleta si descopar in drum o terasa. Ma opresc. Era ce mai frumoasa pe care am vazut-o vreodata. Si nu ma impresionez usor. Ma simteam ca intr-un film. Oh, Doamne!
Se scrie povestea nunti lor in pasi de dans si mancaruri fine..
Spre dimineata, ma intrept spre casa. it’s over..am rezistat si in pantofii cu toc.
Incepe sa ploua infernal, taxiul ma asteapta si fug prin ploaie..
era asa calda, ca parca as mai fi stat un pic..
Ma uitam pe geam cum se alerga picaturile intre ele, iar ganduri diverse imi zburau prin minte, aiurea.. de parca vroiau sa imi spuneau o poveste. Dar eram mult prea obosita ca sa fiu coerenta la ora aia. Dansul, muzica, agitatia, lipsa de somn din ultima vreme si-au spus cuvantul. Nu reusesc sa razbat prea departe in zare. Ma simt de parca as fi intr-un alt oras, in alta tara..
Ploua infernal – iar strada era goala..

Filed under: me | Leave a Comment
Tags: nunta, ploaie, eleganta, agitatie, contratimp, coc
Despre oameni.
Cunoastem o multime de oameni in viata, ne imprietenim, iubim, speram, luptam, ne aventuram, ne lasam purtati de pasiune si ignoram greseli.
Suntem orbiti de dragoste, ne aruncam in bratele unei prietenii solide, luptam pentru cauze importante, surprindem, visam si uitam sa mai fim realisti. Ne uitam in jur si zambim.
Ne incredem. Ii iubim. Ii sprijinim.
Dar daca pentru o clipa ne-am opri din viteza cu care traim, daca ne-am uita mai bine in jur, daca am lasa acei ochelari de culoare, oare cat de bine am spune ca noi cunosteam intradevar un om/acel om?
Cat de mult te poate surprinde un om? Cat de bine poti sa spui ca il cunosti cu adevarat? Cat de mult ai putea sa bagi mana in foc pentru ea/el?
Cred ca totul se reduce la a nu avea asteptari.. e mai simplu asa.
“this is the world that we are live’ in… “
Filed under: me | Leave a Comment
Tags: life
Buna dimineata si tie!
Baby, it’s a new age…
Filed under: Muzica | Leave a Comment
Tags: ayo technology, Milow
vreau, vreau, vreau..
Am 2 concerte la care imi doresc tare mult sa ajung – si o sa ajung.
1. Cesaria Evora – aici totul este simplu:
- Data: 1 Octombrie 2009
- Locatia: Sala Palatului
- Pret: 85 RON, 115 RON, 160 RON sau 230 RON, in functie de categorie.
Nu mai ramane decat sa fug sa imi iau un bilet..
2. Parov Stelar .. aici lucrurile se complica. Teoretic se pare ca o sa concerteze pe 25 septembrie, locatia fiind The Silver Church.
Bun, intru pe site-ul lor sa verific informatia gasita pe google.
Dar acolo: surpriza: nu apare nimic despre acest concert. Nimic. 0 ! Niente!
Asa ca mi-am continuat cautarea. [Degeaba!]
Tot ce stiu este ca o sa aiba loc siggurr la Cluj.
Ei bine, parca m-as duce mai bine la Cluj.
Greu cu informatia asta in zilele noastre! Alo, nenea organizatorii, trezireaaaa!
Filed under: me | 1 Comment
Tags: Cesaria Evora, concert, Parov Stelar, vreau!
Se reuneste Cranberries
Solista formaţiei, Dolores O’Riordan, a anunţat că se va alătura foştilor săi colegi pentru un turneu mondial, programat pentru luna noiembrie.
Potrivit unui mesaj postat pe site-ul oficial al trupei, formaţia “va compune cântece noi, va interpreta melodii incluse pe cel mai recent album solo al cântăreţei, dar şi cântece consacrate ale trupei”.
Turneul va începe la sfârşitul anului în America de Nord şi va ajunge în 2010 şi în Europa.
Trupa, formată din Dolores O’Riordan, Noel Hogan, Mike Hogan şi Fergal Lawler, s-a constituit în 1989, sub numele iniţial de The Cranberry Saw Us. Albumul de debut “Everybody Else Is Doing It, So Why Can’t We?” i-a propulsat pe primele poziţii în topurile muzicale, iar “Zombie” a devenit un hit mondial.
Sursa
Foarte tare!
Filed under: Muzica | Leave a Comment
Tags: The Cranberries
Not for sale.
Era seara si ma duceam spre casa, imi doream sa ajung cat mai repede, tanjeam dupa un dus.
De plictiseala incercam sa analizez povestile oamenilor..
In metrou, un domn la cam 34 de ani, un accent de moldovean; ma uit la el si imi dau seama ca imaginea lui ma duce cu gandul la un muncitor de prin Italia/Spania.
Vorbeste tare si cu patima. De aceea mi-a si atras privirea.
Se aseaza langa mine, vorbind la telefon de zor.
Imi intorc privirea catre telefon, care arata destul de bine.
Pe telefon scria mareee si vizibil: NOT FOR SALE.
Oh, c’mon!
Filed under: di pi acilea. | 3 Comments
Tags: telefon
Weekend la Bran
Prolog: Totul a inceput relativ spontan. Destinatia era necunoscuta, ramanea sa facem alegerile din mers.
asta pentru ca uneori viata e mai frumoasa cand o traiesti neplanificata pas cu pas.
Asa ca am plecat undeva pe la pranz spre Brasov/Bran. Totul frumos, drum relaxat, poze nebune, pline de energie. Ajungem in Brasov, ne urcam intr-un maxi taxi (spus politicos, extreeem de politicos, era de fapt o rata tare veche, probabil mult prea veche sa aiba vreo denumire, in care care totul miroasea a un amestec de usturoi, picioare nespalate si inca ceva, nu am deslusit misterul..)
Ajungem dupa 50 de minute la Bran. Un drum lung, credeam ca ma urc pe gemuletul lasat liber (bine ca exista!).
Ne cazam cam in prima pensiune gasita, frumoasa foc, cu baie proprie, teresa, un pat imens, aproape matrimonial, si evident privire catre castelul Bran. Ei, ce sa iti doresti mai mult de atat?
Am lasat totul pe pat si am fugit sa mancam ceva, pentru ca.. lucrurile deveneau deja serioase.
Acum.. ne era bine. super bine.. asa ca pornim sa ne aventuram prin locuri necunoscute.
Descoperim un loc: invadam curtea cuiva, trecem de un sant sapat recent, descoperim un raulet in spatele caruia se afla o poenita ascunsa.. cu o bancuta (deja ma vedeam la micul dejun savurand o cana cu lapte rece).
[Inainte sa plec mi-am propus sa descoper o poenita pitita de ochii lumii, unde sa lenevesc si sa uit de tot.. aproape am gasit-o].
Pe seara, iesim la un cocktail delicios la o terasa chiar faina. Laura este abordata si ulterior se incearca o agatare. La final totul este tragic-comic, deoarece nu primesti nici macar un PA.
Dupa o noapte dansanta si picanta.. vine dimineta..
Un somn grozav.
Ne luam micul dejun in poenita noastra si savuram la maxim fiecare clipa.. vizitam Branul, facem multe fotografii, ramanem uimite de arhitectura, asteptam sa fim speriate de ceva, orice. Nu am fost. Mai bine..
Mint. Ne-a speriat doar un bolnav, ca altfel nu poti sa il numesti pe unul care se holbeaza la tine, muscandu-se de buza de jos.. si care iti verifica fiecare pas.
Fugim sa papam ceva, ne imprietenim cu o gasca pe pisicute si inainte sa plecam ne savuram un ultim cocktail pe ploaie..
Noi plecam iar la Bran ploua.
Stiu.. vroia sa mai ramanem.








Filed under: Calatorii | Leave a Comment
Tags: Bran, Brasov, Fun, Relaxare
let’s play some music.
Mult prea tare ideea..
mie mi-a placut ce a iesit:)
Filed under: di pi acilea. | Leave a Comment
Tags: Muzica
La Pedale
Oameni buni – hai la miscare! Mai ales ca acum e si GRATIS!

Sursa
Pentru prima oara in istoria orasului lor, mersul pe bicicleta este gratuit pentru bucuresteni! „La Pedale” – este primul sistem gratuit de bike-sharing din Romania organizat de Asociatia Green Revolution si Primaria Sectorul 1. Programul „La Pedale” pune la dispozitia publicului de toate varstele 150 de biciclete verzi, in parcurile Kiseleff si Bazilescu.
Primele doua centre de inchiriere „La Pedale” vor fi deschise publicului de luni pana vineri, de la 12.00 la 20.00, si in week-end, de la 10.00 la 20.00. Bicicletele verzi sunt disponibile in trei modele – pentru copii, adolescenti si adulti.
Filed under: Recomandări, di pi acilea. | Leave a Comment
Tags: bicicleta, gratis


