Era o senzatie ciudata, paseam ca si cum pasii acei ma duceau intr`un loc unde mai fusesem sau doar imi reamintea de trecut. Uneori e greu sa uiti trecutul, chiar daca observi totul undeva in ceata..e acolo, privind cu coada ochiului , pandind momentul in care sa razbata..
frunzele erau de un verde stralucitor, poate si din cauza soarelui..fara doar si poate zambeam, eram intr`o stare pe care de multa vreme nu am mai simtit-o.

Oamenii aveau fetele ganditoare, mergeam pe strada dar totul parea oprit in timp.inghetase totul.. paseam agale privind fete, fetele unori oameni grabiti. eu nu ma grabeam nicaieri sau cel putin nu imi doream sa ma grabesc.Aveau ritmul lor din care nu faceam parte… vantul imi aducea aminte de acele amintiri pe care de multe ori le`am urat.da , e greu sa traiesti gandindu`te la ceva ce iti face rau.numai ca adevarul oricat de rau iti poate face , e imbracat in haina cea mai pura a binelui.era un vant cald, foarte greu de neobservat..
clipa dupa clipa amintirile reapareau ca un film vechi rulat intr`o sala cu nu mai mult de 2 persoane.

Incercam sa ma gandesc la tot ceea ce s`a intamplat,ce se intampla, ce o sa se intample..hmm..slaba sansa.sunt mult prea multe lucruri la care trebuie sa gasesc solutii.renunt pt moment.prefer sa inclin un pahar momentului, sa`l savurez asa cum este el..unic si cald.
as vrea sa ma plimb asa toata ziua,hoinarind in ritmul meu nebun.
De ce parea totul a deja vu? hmm..
e senzatia aia ciudata.. neexplicabila..careia nu ii cauti raspunsuri , ci doar te lasi surprins de ea.

*Am vrut sa strecor cate randuri si despre ei,dar am ales ca cel bine sa ignor.sa ignor faptul ca pt ei notiunea de prietenie..e ceva mult prea nesemnificativ , iar in viata nu poti sa traiesti cu ceva ce nu te implineste pe deplin. Toate in viata se schimba..
si am iar un deja vu, undeva , candva , cineva

-2006-

Caut aripi sa zbor, imaginea calda a libertatii imi scalda privirea in cele mai limpezi ape, iubesc sa traiesc.. sa simt cum vantul imi canta versuri nebanuite pe fatza, iubesc sa zambesc..sa stiu ca totul e al meu, iubesc sa iubesc, iubesc zambetul unui om si bucuria unui copil..

Si totusi, cineva imi ia aripile.. si se incapaneaza sa nu ma lase sa zbor, sa nu pot sa visez, sa nu pot sa ma bucur, sa ma lovesc de un zid de care sa nu pot sa trec, sa imi inec lacrimile , sa vreau sa evadez si sa ma simt prizoniera fara catuse..

E ca un cosmar… Cele mai nedorite lucruri se intampla.urasc sa urasc si totusi.. o fac. E undeva dincolo de mine, dincolo de realitate, dincolo de tot. Inchid ochii si ma vad undeva departe de tot. fugind cu o asa viteza astfel incat nici cu gandul sa nu ma mai gaseasca nimeni. Sa uit ca exist, sa ma transform. Sa ma regaresc intr`un alt eu.

Un gol imens ma invadeaza. Ha. Can`t take it no more. Is undeva la capatul puterii si nimeni nu vrea sa ma auda. Vorbesc in gol, e ca si cum toti ar fi surzi.undeva in departare intind mana dupa un ajutor. Poate cineva mai intelept ar putea sa rezolve totul.

Imi aduc aminte de tot si imi e greu sa accept faptul ca am putut sa accept asa mult timp sa indur ceva ce nu meritam. Imi ung ranile si privesc la cum ar fi putut sa fie. Imi reneg trecutul si imi caut viitorul. Imaginea seaca a imaginilor din trecut imi anesteziaza prezentul. E ca si cum ai astepta sa te trezesti, dar nimic nu te motiveaza..

Privirea-mi trista se pierde printre imagini cald-rece.imi adun o ultima putere de a lupta,dar realizez ca e mult prea mica pt a o pune la bataie.asta inseamna ca batalia e pierduta. Asta a fost tot?

Un gust amar lasat pe noptiera…

-2006-