Leaganul amintirilor.

24 Mar

E frumos si liniste. Se aude totusi Grimus pe fundal.

Imi aduc aminte cand era mica si ma cufundam in gradina sa plantez seminte, in speranta ca vor ajunge la fel de frumoase ca cele ale bunicii mele. Asa ca am ajuns sa imi ales cel mai intunecos loc, sa ma asigur ca o sa am o gradina secreta, de care nimeni sa nu stie. Timpul trecea si in gradina mea secreta lucrurile stagnau. Lipsa luminii, spatial mic nu aveau cum sa fie avantaje. Am aflat mai tarziu unde greseam.

Candva totul avea un alt farmec. Lucrurile erau mai simple si poate mai frumoase.

Stau in acelasi loc unde stateam si acum 14 ani, teoretic nimic nu s-a schimbat, practic lucrurile sunt diferite de la cer la pamant.

Acum simt doar un gol in stomac si stiu ca lipseste ceva. Simt ca am pierdut ceva drum ceva. De fapt, stiu. E o certitudine.

Ce frumosi erau copacii, rasetele copiilor erau pline de bucurie sincera. Gesturile erau sincere.

Stiu ca aici am vazut cel mai frumos apus de soare, lucru care m-a determinat sa scriu pagini intregi despre sentimentele traite. Nu cred ca am mai scris ceva de secole. Nu asa cum faceam inainte.

Ma lungeam pe jos, admirand natura si era sufficient sa ma umplu de starea de bine.

Nimic nu a inflorit, nu inca. Poate lucrul asta o sa imi trezeasca sentimente mai vii, mai certe, mai acute, mai reale.

Nimic nu era superficial pe atunci. Totul era atat de palpabil si de  intens. Fiecare clipa traita avea o insemantate bine definita. Fiecare gest trezea sperante nebunite – iar fiecare nebunie te facea sa te simti mai viu decat ai fost vreodata.

Ma certau pentru incapatanarea mea. Tineam  – si  inca tin la ideile mele, chiar daca sunt gresite. Mi le asum. Sunt ale mele. Nu vreau sa le reneg.

Stau intinsa pe o intindere enorma de verde si observ ca se intrevad primele firicele de flori. In continuare Grimus imi tin de cald, pentru ca e usor racoare si gandurile copilariei ma fac sa retraiesc cele mai speciale/nebune momente.  Cum am semidistrus casa cu vara-miu, cum tot pe el l-am imbolnavit –  impreuna cu vara-mea, pentru ca se pare ca nu am reusit sa prajim pestele suficient e bine, so.. l-am trimis la spital. Cum povesteam despre primele gesturi de iubire. Si cum flirtam cu cel mai frumos baiat de pe atunci .

Cum am alergat cel mai frumos cocos din ograda sa ii fur o pana, o anumita pana. Evident ca am reusit. Dar a durat ceva.

Cum ma uitam seara la stele si discutam despre constelatii.

Si cum de ignat era traditie sa ma urc pe porc. Cum am fugit, mintind pe toata lumea ca sa imi fac hatarul ..

Cum am invatat primele elemente esentiale despre fabricarea vinului si a tuicii.

Despre familie si traire. Despre emotii si iubire.

Leaganul copilariie mele, prima emotie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: