Archive | De prin oras RSS feed for this section

De prin oras

27 Jan

Plot: Este foarte posibil ca o data cu trecea timpului sa devin din ce in ce mai dificila si standardele mele sa mai puna o scara in plus la ceea ce exista deja. Ceea ce este in regula, avand in vedere ca lucrurile superficiale sunt atat de usor la indemana.

So, caut acest loc. Si ma refer aici la un bar, acest loc care sa imi treazeasca senzatii familiare, pe care sa il simt ca fiind “the one”, in care sa vreau sa vin sa citesc o carte, in care sa vreau sa uit cat este ceasul, sa opresc timpul in loc, sa zambesc si sa ma bucur ca exista. Ei bine, stiu ca nu il voi gasi prea curand, dar intre timp caut..caut un loc. Asemanator. Am cateva criterii, dar simt ca nici macar nu ma apropii.

So, in acest spirit am fost in aceasta seara la The Roof. Daca te uiti in poze ai zice ca vrei neaparaat sa ajungi acolo, asta pentru ca arata foarte fresh. Dupa o vesnicie de mers acolo..ei bine, dau mai intai de un Mega Image si ulterior urc pana la etajul 2 si dau de magazine, muulte magazine. Iar langa..micut, apare si The Roof. Nu stiu despre voi, dar mie nu imi face o parere prea buna un loc care imparte peretele cu magazine felurite.

So, dupa o usoara dezamagire, imi continui research-ul. si ajung in Bounce, asta este prin Centrul Vechi. De la exterior arata elegant, si pentru ca barurile in Centrul Vechi sunt precum biletele la loto, imi incerc norocul.

Ce pot sa zic este faptul ca este o atmosfera soft, muzica tinde sa te relaxeze, poate prea mult, eu riscam un pic sa adorm. Preturile mi s-au parut un pic cam mari. Iar ce nu mi-a placut este faptul ca desi am cerut clar un ceai, dar care sa nu fie negru, ghiciti ce mi-a adus?

Eu inca sper, sper sa il gasesc.

 

Advertisements

una bucată zi de sâmbătă.

30 May

Mă trezesc de dimineață cu o ușoară stare de bine. Gândul că este zi de wk mi-a produs brusc un zâmbet – scurt – pentru că mi-am revenit imediat după ce am realizat că urmează să lucrez. și astăzi. *perioada târgurilor este în floare.
Bun, așa că fac tot posibilul să trec peste această senzație minunată și încerc să îmi canalizez energia către lucruri mai importante precum: să nu uit aparatul, pentru că urma să mă văd cu fetele pe seara, la concert.
După ce consider ca sunt aprooooape gata, realizez că nu pot să mă încalț și nici să merg încălțata. Motivul? Super buba de la piciorul stang, de care uitasem complet. Perfect, mă descalt, încercand să mă gândesc la posibile alte soluții. ( Să merg desculță?)
Între timp renunț la orice pentru o așa zisă coafură. Și încerc, și incerc.. până când simt cum urcă apa clocotită într-un bidon care stă să dea pe afară. Îmi vine să îl tuns la 0. Orice, numai să nu mă mai chinuie. Renunț! Îl las naibii la fel cum era și când m-am trezit. Haotic!!
Îmi fac un super bandaj și sunt aproape gata de încălțat.
Așa că fug, ignorând momentul când mi se zicea să iau totuși o umbrelă. Suuure.
Plec în viteză, realizând din fericire la puțin timp că mi-am uitat încărcatorul + telefonul acasă. Super. Așa că mă întorc în viteză dupa el.
Pierd tramvaiul, așa că aștept.. si astept..si astept. Cand mă decid să iau un taxi, îl zăresc în depărtare. Fain.
Ajung relativ ok.
La aproape de sfârșitul zilei de muncă, mă pregătesc din timp să ajung la concert, așa că plec mai devreme, dar nu mică mi-a fost mirarea să constat că afară ploua torențial. În câteva secunde am fost udă toată. Așa că aștept. * Da, ignorasem mesajul cu umbrela, oricum degeaba*.

Așa că aștept cam 40 de minute să treacă ploaia, enervată la maxim de treaba asta.. fără izbandă pentru că reușesc destul de târziu să ies din bîrlog. Vorbesc cu Ana. La ea nu ploua de niciun fel. Mă uitam în jur și nu îmi venea să cred. Într-un final, îmi fac curaj și plec spre casă să mă schimb. Până acasă am reușit performanța să îmi spăl hainele.
Și ploua infernal și mie imi venea să bat pe cineva. Noroc că există tbbt să mă calmeze!

Prin Bucuresti

17 Feb

Bucurestiul arata oribil! Gropile au aparut ca ciupercile dupa ploaie, masinile circula intr-un mod haotic, incercand sa evite ceea ce intr-un fel au creat fostii nostri primari – si nu numai.
Si incep cu Videanu, ca e primul care imi vine minte atunci cand ma gandesc la primari incapabili si care sa fure pe fata, asa ca sa stim cu totii sa lui NU ii pasa.

Si as vrea ca sa ii pese cuiva mai mult, sa faca lucruri de calitate si sa arate naibii Bucurestiul asta ca un oras macar semi-european.

Aproape ca risti sa iti distrugi masina. Si astazi am vazut o masina de 70.000 de euro. Ce naiba cauta pe strazile astea cu ea?

Ninge iar, ninge iar..

21 Jan

Poate acum nu mai ninge, dar atmosfera de poveste persista.. si ma simt ca si cand eram princhindel si ma bateam cu zapada sau construiam oameni de zapada imensi..

Avatar.

27 Dec

Am fost aseara sa vedem Avatar sau cel putin cu ideea asta am plecat. Dupa o coada relativ mare, ajungem la casa sperand ca niste copilandrii ca o sa putem sa luam bilete asa simplu si usor, din pacate pentru noi mai erau doar 2 locuri, ultimele.. mmm.. lucky us. Greu cu Imax-ul asta.
Bun, purcedem catre urmatoarea locatie, cea mai aproape, so .. iata-ne ajunsi la Plaza. Acum, eram deja sceptici daca aveam sanse reale sa prindem un loc la Avatar.
(in naivitatea mea, am crezut ca lumea o sa stea pitita in casa:) )
Ni se confirma ca avem niste locuri decente la ora 22, ne uitam la ceas, inca 3 ore.. bun, apoi mall-ul asta e mare.
Vine si ora susnumita.
Trec peste mici detalii organizatorice.
Si incepe..

si de aici totul este istorie. istorie pentru cei de langa mine:)

Acest film mi-a inveselit toata seara/noaptea. Mi-a placut la nebunie, asta pentru ca am visat, m-am bucurat de efectele bestiale, de poveste si pentru ca in perioada asta povestile de amor ma ating direct la suflet, asta s-a intamplat si aici.
I’ve loved it!

Add to FacebookAdd to DiggAdd to Del.icio.usAdd to StumbleuponAdd to RedditAdd to BlinklistAdd to TwitterAdd to TechnoratiAdd to Yahoo BuzzAdd to Newsvine

Ceartă.

31 Oct

Eram blocată. [La propriu] Asteptam la o coadă infernală – pentru o piesă de teatru. Faptul că nu puteam să mă mişc prea mult mă enerva cumplit.
În faţa mea un tip vorbeşte mult la telefon. La fel de mult ca şi mine.
La un moment dat îi apare iubita, moment în care parcă i se schimbă mimica, mă gandeam că poate de prea multă iubire..[but i was wrong]
Imediat cum ajunge, începe să îi reproşeze chestii – iar el se blochează (probabil simte că cineva observă cum este călcat în picioare), nu ştie ce să zică, aşa că aruncă în aer o frază ‘magică’:
“Ce cercei frumoşi ai!”.
Pentru o clipă observ că este impresionată, chiar sunt surprinsă cât de uşor i-a fost să îi schimbe atitudinea.
Dar reacţia ei mă surprinde ce-i drept şi pe mine.
Îl “pălmuieşte” zicând că:
“Normal că cerceii sunt aici subiectul principal, eu sunt doar o chestie secundară, neimportantă”
Ma gândeam serios că tipa începe să pară că are ceva probleme, de natură psihică.
Cearta continuă. Mă rog, era doar vocea ei acidă şi rece care se auzea. Nu am cum să nu ma uit la ei, sunt fix în faţa mea şi sunt super aproape de ei, e aglomerat. [Şi cum de naiba aud aproape tot ce îi reproşează? Nu poate să îi reproşeze mai încet?]
Îi spune cât de mişto o să fie piesa şi cât de mult o sa îi placa lui. Dar în secunda doi îl articulează scurt pentru că nu a fost întrebată dacă mai vrea să stea la piesa, în contextul în care era aglomeraţie.
El preferă să mănânce în continuare pâine prăjită, cred că îl ajută să nu explodeze – timp în care ea vorbeşte. Non stop – reproşându-i variaţiuni pe temă.
Face un efort şi dă să o pupe, dar era refuză.
Această femeie, îmbrăcată într-un palton roşu, cu cercei roşii şi cu o privire roşie – scoate fum. Un ton dur şi aspru, aş putea să jur că lucreză în armată.
Încearcă să scoată un zâmbet, dar nu pare al ei, cearta continuă.
Nu se opreşte. Mă întreb ce naiba o opreşte?
Deja mă doare capul.
Eu în locul lui cred că m-aş fi abţinut cu greu să nu îi ard vreo 2 (verbal).
Îi şi văd peste ani, el fiind femeia din casă, ştergând praful, iar ea, uitându-se la tv şi spunându-i că a ratat un punct de şters.

Şi am zâmbit.

Noaptea devoratorilor de publicitate şi somn

12 Oct

Nu aş vrea să spun prea multe – doar că a avut 2 ore întârziere, ceea ce nu mi se pare prea normal. A cântat Vama în deschidere, au fost ok. Tudor Chirila are al naibii de multă energie, cu toate că e super slab. Dar mi-a placut. Au cântat cred ca mai bine de o oră – sau cam aşa ceva.
La scurt timp au început reclamele, unele super reuşite, altele mai puţin. După un timp îndelungat de privit la reclame, într’o poziţie nu tocmai confortabilă pentru cap, am reuşit (exact ca şi acum 2 sau 3 ani..nu mai ţin minte exact) să iau somn.
Mă mai trezeam uneori să arunc un ochi pt câteva minisecunde la ceea ce se întampla pe acolo..
Din cand în cand mai râdeam, ca să mă simt prezentă.

E ceva cu noaptea asta, ăştia cred că pun praf de somn în aer.
Ce altceva să fie?

DSC_0004

DSC_0027

DSC_0040

DSC_0176