Archive | fara sens RSS feed for this section

Butterfly.

28 Sep

butter33

Poate pentru că e duminică.

7 Jun

Nu ştiu exact de ce, dar astăzi am fost melancolică, poate e de la vreme. Întorcându-mă spre casă..cu o faţă destul de statică, nu puteam decât să mă uit la oameni, la mimica lor, la ce se gândesc…mă gândeam că aş vrea să le ştiu povestea.
De fapt, aş vrea să cunosc cât mai multe poveşti.
Şi să le scriu pe toate undeva, într-o carte.

Pentru câteva clipe, mi-am reamintit ce înseamnă liniştea, cum e să te uiţi în jur.. şi să nu alergi, să nu vb non stop la telefon şi să nu gândeşti la secundă.

Şi nu, nu am alergat. Nu azi.

Cum ar fi?

13 Apr

Cum ar fi daca am putea sa ne inregistram gandurile undeva? sa ne aducem aminte from time to time, sa rememoram acele clipe..si sa meditam asupra lor.
Chiar ieri meditam asupra acestui lucru.

Imi place sa ma plimb pe strazi si sa meditez, sa ma gandesc, printre altele, ca pe zi ce trece ma indragostesc tot mai mult si mai mult de acest anotimp minunat.

E de la vreme. Imi trece.

cover_26001157

Ei.

27 Mar

Ma gandesc. Am intarziat la intalnire.
Ma urc in metrou.
Ma simt fixata cu privirea.
El care un alt el: Imi place sa merg cu metroul la nebunie, singura problema e ca salivez ca prostu’!
Celalalt: (cu o voce aproape stinsa) Daa..

si a zambit.si imi venea sa il strang de gat.

9 Mar

Din categoria: Cum sa nu agati o femeie.
Si cum tu, ca fata, sa nu ii zambesti.

ma duceam spre casa. ma gandeam la multe..aveam si la ce, ce-i drept.
imi scot brelocul, e o fetita cu o caciulita, e tare funny.
Apare in peisaj un oarecare ‘el’, incearca sa ma abordeze, zambind suav la fetita mea. il ignor cu privirea. ma priveste insistent.incearca sa imi zica nonverbal ca imi simpatiteaza brelocul. Ignore.

Pe peron, analizeaza femeile. vrea sa vada care ii pica in plasa. Urca in metrou, la fel de agitat, incercand sa-si selecteze prada. Il vad cum se indreapta catre o fata, care tocmai terminase de vb la telefon si isi citea linistita cartea. Se apropie MULT, prea mult. Eu l-as fi pocnit.
Citeste din carte cuvinte. Ea nu reactioneaza.
Citeste din carte cuvinte frumoase. Ea zambeste. Un zambet prostut, ce-i drept.
Continua. Ea zambeste.
Se vede ca habar n-are sa abordeze o fata, cuvintele ii lipsesc cu desavarsire. Pare prost ca noaptea.
Ea inchide intr-un final cartea (credeam ca nu o se mai intample asta).
Ii spune ca ii distrage atentia. (Mie imi vine sa il bat)
Se uita in gol si incerca sa gaseasca o fraza inteligenta, sa ii spuna ceva. Orice. Cauta, si pentru ca neuronul lui ii lasase deja bilet ca il paraseste, scoate un ” Ai calculator?”
Ea spune ca nu (Doamne ajuta!)
Ii mai spune ceva.. ea zambeste, nu pare un zambet incurajator.
Fraze ieftine pe care nici macar pustii de scoala generala nu le mai utilizeaza.
Ea se pregateste sa coboare.
El se uita in geam, se vede pe el, se simte un macho umflat de pompe, se simte important si scoate un zambet de criminal. Un zambet asa de periculos, incat imi venea sa il mut de pe fatza lui.
Probabil nu vroia sa coboare acolo, dar si-a gasit prada. Asa ca a urmat-o.

si a zambit atat de periculos..incat pana si neuronul ar fi fost surprins..

Ca bine era la 18 ani.

5 Mar

Zilele trecute a fost ziua unui vecin. Si-a facut majoratul. 18 ani.
Ca bine mai era pe atunci. imi aduc aminte de toate nebuniile varstei de atunci. De calatoriile spontane catre nicaieri. micile placeri, pasiunea si trairea aceea. Parca era altceva..
Si ca sa revin la idee, al meu vecin, proaspat major, a primit cadou de la ai lui un simbolic apartament de 2 camere. Frumos cadou,huh?
Buna-i viata la 18 ani!

tear drop on the fire.

11 Sep

Oaia neagra a familiei!
Da, asta se pare ca sunt.
Pe zi ce trece, constat ca am mai facut ceva rau si astazi.
Hm, ce sentiment. ma simt propriul meu prizonier si nu am cum sa evadez.
Traiesc viata cu o viteza ametitoare, de fapt am uitat si ce am facut ieri, prea multe detalii si prea multe lucruri pe care nu mai vreau sa le tin minte. Le ignor!
Cine spune ca auto-educarea nu se poate?
Sunt cel mai bun profesor (not!)
Am castile in urechi si ma concentrez asiduu sa imi termin proiectul pentru master. Ma chinui sa reusesc ceva intr`un timp atat de scurt, incat acum ar fi tb sa scriu la el, dar nu o fac, nu reusesc sa ma concentrez. Am prea multe pe cap. E sentimentul acela in care ai vrea sa respiri si simti ca aerul poluat si nu vrei sa inspiri.
As avea nevoie de niste aer curat. Doar putin.
Ok, fac gafe, stiu asta, nu este o noutate pentru mine. Accept acest lucru cu usurinta si fara nicio problema.

Sunt confuza. Am atat de mult lucruri de facut intr`o singura si am inima cat un purice, in speranta ca am si reusesc. Sambata dimineata tb sa predau proiectul, care nu este gata. Si pe care imi doresc, sa il si termin.
As vrea din nou, verdeata si linistea de acolo..
Ha, liniste:)