Archive | Povestiri RSS feed for this section

The “bladi”phone.

26 Jan

Sună telefonul. Necunoscut. De obicei, nu ma sună nimeni căruia să nu îi apară numele. Adică să îl ascundă în mod voit. Răspund,  curioasă de identitatea destinatarului:

– Alo?

– Bună D. ce faci?

– *uşor surprinsă* bine, numai că aş vrea să ştiu şi cu cine vorbesc..

– Sunt Florin.

– Florin? * şi acum căutam în mintea mea rapid toţi oamenii cu numele ăsta… vag, îmi aduc aminte de unul..

– Da, ne-am cunoscut în club şi mi-ai dat numărul de telefon. Bine, tu nu mă mai cunoşti pe mine, dar eu te ţin minte pe tine.

– Încep să râd:)) I-am zis, mon cher, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nu prea fac eu deastea, să dau numere la necunoscuţi.

– Pai, nu, nu.. îl am de fapt de la o prietenă de a ta.

– A da? şi care ar fi aceea?

– Nu pot sa zic, nu vreau să se supere pe mine

– Lasă, lasă, că îi trece.. daca vrei sa mai continuam această discuţie..

– Dar promiţi solemn că nu te superi pe ea?

– Haide  zi! Apoi, sunt sanse sa nu îmi fie prietenă de îţi dă ţie numărul meu de telefon:)

– Bine, bine. o cheamă Ana.

– * si imi vine fix in minte, Ana mea. şi mă gândeam, când a dat? când s-a întâmplat?când? şi repede mă trezesc, nunu, nu are cum.

– Ana şi mai cum?

– Tace o secunda şi cred că alege random – şi zice:  Elena

– Încep să râd: pentru câ îmi aduceam aminte de versurile alea ciudate cu Maria Ioana, tu eşti campionaa, or smth:)

– Zic, pe prietena mea o cheamă Ana Elena? hahaha, da, bine. Pa.

Îl mai aud pe fundal cum mai zice..nu inchide..şi închid.

Sper să nu mai revină. Dar parcă nu se mai agaţau aşa fetele, nu? Hellll no!

don’t get it.

26 Jan

Mă uitam astăzi de dimineaţă la o reclamă, impropriu zis o reclamă, în fine. Se spunea în această reclamă că dacă vrei să afli cât de fidel este el sau ea sau daca îţi este fidel sau nu, să dai sms cu un anumit text şi cu data respectivului de naştere.

Acum, mă gândesc eu, cât de idiot să dai şi bani pe un sms, care costă probabil pe puţin 1 euro şi ceva, ca să afli ce?

o sa dea în bob să ghiceasca dacă înşeală? o să citească în bolul magic? o să găsească misterul în stele? sau o să îşi folosească intuiţia magistrală? saaau o să folosească oare mesaje random să înnebunească pe cei mai creduli oameni?

Ori ne cred prea proşti, ori chiar suntem. Cum naibii  sa crezi că o să îţi spună “cineva” că te inşeală iubitul/iubita? care sunt dovezile?

Asta e modul în care se aşteaptă ei să producă bani?

şi tot nu îmi vine să cred că poate unii chiar dau mesaj din interes, nu din pofta de a râde copios de idioţenia lor!

i don’t get it!

Poveşti.

19 Jan

Iubesc poveştile. De tot felul. Imi place să le inventez, să intuiesc povestea fiecăruia, să descopăr măcar o bucaţică de adevăr, să văd mai departe de o simplă aparenţă.
De aceea, în fiecare zi caut o poveste nouă – care să mă intrige – în ceea ce fac ceilalţi, în acţiuni, în gânduri. Îmi place când totul este enigmatic, ca un mic puzzle şi trebuie să găseşti bucăţică cu bucăţică până se potrivesc.

Fiecare detaliu contează pentru povestea mea.
Dimineaţa caut uneori poveşti în privirile oamenilor la metrou, în săruturi tandre şi pasionale, în gesturi fine sau poate chiar grosolane.
Dupa-amiaza caut în mimica constrânsă de griji a celor din jurul meu, în zâmbetul lor uneori cald.
Seara alerg după poveşti mai intense, mult mai colorate.
Si încerc zilnic să construiesc o poveste şi mai interesantă decât ieri. În ultima vreme au succes poveştile de amor. Care mai de care mai romantice, cu mai multe detalii picante şi aromatizate cu mister. Sau cel puţin, astea tind să mă prindă/surprindă mai mult.

Am descoperit zilele acestea o noua poveste de iubire, sinceră, romantică, frumoasă.. da, încă mai există.

Povestea ta care e?

Je suis Coco.

21 Jul

Cateodata ma simt ca o pustoaica amorezata de toate romance-urile siropoase.
Traiesc fiecare poveste de dragoste in parte, suspin la fiecare sarut, la fiecare imbratisare patimasa. Suspin cand pleaca si ma bucur cand ii revad. Traiesc iubirea lor ca si cum ar fi a mea!
Si simt fiecare fior care le trece lor pe sira spinarii, simt fiecare nerv nervos care le gadila cele mai fine simturi, fluturasii din stomac si parca nu pot sa stau locului, surprinsa fiind de dragostea nemarginita a acestora.
Cand se privesc ca 2 amorezi ma simt ca si cum as fi langa ei. La fix 2 pasi, astfel incat le simt respiratia si caldura magnifica dintre ei.
Cand 2 oameni se iubesc, transmit coduri atat de fine si de subtile, incat nimeni nu o sa reuseasca sa le descrifreze. Nimeni care nu cunoaste acest sentiment, inca.
Limbajul iubirii are alte valente. Foloseste un cu totul alt alfabet. Si este chiar simplu sa inveti “cuvintele”.
O privire intensa, a unui om care iubeste poate sa aprinda focul, sa mute muntii si doar printr-o clipire poate sa desfasoarea in fata ochilor celuilalt o poveste nemaipomenita de iubire, o poveste reala, cu detalii fine.

Cand am vazut Coco Chanel, am retrait alaturi de ea senzatii. M-a facut sa visez pentru o clipa, sa resimt anumite stari..
sa ma simt ca o adolescenta vesnic indragostita..

Love

Pierdut melc. Ofer recompensa.

18 Jun

Povestea noastra a inceput simplu. El se ascunsese intr`o floare de un alb fantastic. Atunci cand l-am vazut, am zis: al meu e. Asa ca l-am pus pe birou, in speranta sa ii redau libertatea in curand, sa ii ofer ceva verdeata.
Seara cand am ajuns acasa, am aflat ca si-a facut nevoile pe biroul meu. Am crezut ca face lumea misto de mine, dar nu, el chiar facuse “treaba mare” pe biroul meu. L-am cam certat ca nu s`a dus la toalet. In fine..
A ramas ca ziua urmatoare o sa am grija sa il reintorc in natura.
Obosita fiind, dupa o zi plina (sau mai bine zis: zile) am dormit de am rupt. Ma trezesc brusc si trec pe langa birou. Sesizez ceva ciudat in peisaj. Da! Lipsea melcu’ meu! Lasase in schimb o urma.. evidenta.
O intreb pe mama daca cumva a mutat melcu (acesta fiind de talie mica), primesc un raspuns negativ. Atunci ma panichez! Ma uit in stanga, mama in dreapta. Nimic. Eh, chiar ma gandeam, ca era asa de mic si toata noaptea probabil ca a “alergat”..
Cand sa ies din camera, ma intorc un pic si CE VAD? daaaa, era melcul meu, care reusise sa coboare incet, dar sigur, usor usor pe piciorul biroului. Ei, sa iti vina sa crezi? – si era asa de mic.

PS: acum e in habitatul lui, asa ca nu mai ofer recompensa:)

44487838.Snail