Archive | trist.. RSS feed for this section

“viva la vida”

27 Jul

Nu ma asteptam sa o gasesc asa.

O emotie puternica m-a coplesit, am uitat de tot ce imi era drag, de tot ceea ce ma inconjura, ma uitam doar la ea. lacrimile m-au napadit, am incercat sa mi le inec, dar nu aveam cum.

Candva zambetul ei ma facea fericita tocmai pentru ca zambea mult, acum lacrimile ei ma fac trista, tocmai pentru ca doar plange.

Poate lor le e indiferenta, but she’s like my mother.

Poate ca nici nu a stiut ca am fost acolo, poate ca nici nu stie ca am luat-o in brate, poate ca nici nu stie ca i`am sters lacrimile.

Privirea ei trista imi goleste sufletul, ma face sa fiu pustie, cu ultima suflare strang tare de dinti, stiu ca o sa fie puternica!

Ea era mereu acolo, acum ea nu mai este nici macar aici.. ma lasa undeva in urma, vorbesc si stiu ca nu sunt eu, eu am ramas acolo.. cu gandul la ea.

I s-au spulberat visele?

Nu vreau sa o vad in intuneric.. nu vreau sa nu stie cine sunt..

“Imaginea trista a realitatii.”

21 May

Caut aripi sa zbor, imaginea calda a libertatii imi scalda privirea in cele mai limpezi ape, iubesc sa traiesc.. sa simt cum vantul imi canta versuri nebanuite pe fatza, iubesc sa zambesc..sa stiu ca totul e al meu, iubesc sa iubesc, iubesc zambetul unui om si bucuria unui copil..

Si totusi, cineva imi ia aripile.. si se incapaneaza sa nu ma lase sa zbor, sa nu pot sa visez, sa nu pot sa ma bucur, sa ma lovesc de un zid de care sa nu pot sa trec, sa imi inec lacrimile , sa vreau sa evadez si sa ma simt prizoniera fara catuse..

E ca un cosmar… Cele mai nedorite lucruri se intampla.urasc sa urasc si totusi.. o fac. E undeva dincolo de mine, dincolo de realitate, dincolo de tot. Inchid ochii si ma vad undeva departe de tot. fugind cu o asa viteza astfel incat nici cu gandul sa nu ma mai gaseasca nimeni. Sa uit ca exist, sa ma transform. Sa ma regaresc intr`un alt eu.

Un gol imens ma invadeaza. Ha. Can`t take it no more. Is undeva la capatul puterii si nimeni nu vrea sa ma auda. Vorbesc in gol, e ca si cum toti ar fi surzi.undeva in departare intind mana dupa un ajutor. Poate cineva mai intelept ar putea sa rezolve totul.

Imi aduc aminte de tot si imi e greu sa accept faptul ca am putut sa accept asa mult timp sa indur ceva ce nu meritam. Imi ung ranile si privesc la cum ar fi putut sa fie. Imi reneg trecutul si imi caut viitorul. Imaginea seaca a imaginilor din trecut imi anesteziaza prezentul. E ca si cum ai astepta sa te trezesti, dar nimic nu te motiveaza..

Privirea-mi trista se pierde printre imagini cald-rece.imi adun o ultima putere de a lupta,dar realizez ca e mult prea mica pt a o pune la bataie.asta inseamna ca batalia e pierduta. Asta a fost tot?

Un gust amar lasat pe noptiera…

-2006-

“.”

21 May

E liniste.
E o liniste muta, care te seaca.e ca si cum ai inceta sa respiri.
Iar aerul a incetat sa existe.
E un sunet mut de vioara..o imagine a unui tanar care se chinuie sa-si repare instrumentul.
E rece.se simt peretii ca si cum ar vrea sa ma inchida intre ei.se apropie..si senzatia de inecat ma invaluie precum ceata..incet dar sigur.se simte un miros ciudat..incerc sa`l descrifrez,dar ma simt mult prea slabita.totul e sec.dispar amintiri.le urasc de fapt.le gonesc din mine,daca as putea le`as da foc..sa numai stiu de ele.sunt mult prea reci si ele.ma dispera.
sunt rece.o imagine calda ma incearca,dar o ignor total.
valuri de caldura trec precum un fior pe sira spinarii..sunt urme ale unei umanitati candva existente.acum a disparut tot.precum nisipul.
Mult prea multe amintiri.era si cazul sa fie sterse.
candva..ai existat tu.dar acum esti doar o simpla fraza .
Raceala persista..peretii continua constrangerea lor.ma simt ametita.nu vreau.nu pot.aer nu exista.sunt prinsa intre prezent si trecut si ma intreb cum viitorul poate gasi solutia.mmm…e totusi rece..poate mult prea rece..

-2005-